Cu ce m-am ales în viață după un an de lucrat în corporație

Azi e 3 septembrie. Azi se împlinește fix un an de când am călcat prima dată în clădirea de birouri în care revin în aproape fiecare dimineață de 365 de zile încoace. Mi-aduc aminte ziua aia uimitor de bine. Mi-aduc aminte cu ce eram îmbrăcată. Mi-aduc aminte ce am mâncat la prânz și cu cine. Mi-aduc aminte că eram speriată ca o căprioară în lumina farurilor pe tot parcursul zilei și mi-aduc aminte de prima pauză de țigară.

„Dacă nu îți mai merge IQOS-ul, să știi că eu am mai multe acasă din care putem să încropim unul funcțional”. Asta am auzit de la prima persoană cu care am interacționat în mod onest, nu doar printr-un „bună dimineața” și printr-un „eu sunt Miriam”. După o săptămână știam fiecare ce vrea cealaltă de la viață și ce o bucură. După o lună știam perfect cum își bea fiecare dintre noi cafeaua. La începutul anului ne luam în brațe ca nebunele pentru că ne despărțise vacanța de iarnă. În primăvară am început să ne facem planuri pentru vara ce urma să vină, pe care le-am materializat acum o lună. Am ajuns să știm la ce oră ajunge fiecare la birou. Am ajuns să ne dăm seama când suntem supărate și vrem să povestim și când nu ne mai încăpem în piele de bucurie și vrem să povestim. Am ajuns să știm când avem nevoie de momente cu căștile pe urechi și am ajuns să ne dăm seama dacă cealaltă nu a dormit bine azi-noapte. Adică „a dormit repede” cum spunem noi. Am ajuns să fim sincere una cu cealaltă, conștiente că s-ar putea să doară ce urmează să spunem, dar sigure că nu va fi cu supărare. Am ajuns să avem glume pe care doar noi le înțelegem și am ajuns să avem secrete pe care am jurat pe cuvânt de cercetaș că nu le spunem mai departe.

Cu ce m-am ales în viață după un an de corporație? Cu depășirea fricii de înălțimi. Cu niște oameni foarte, dar foarte mișto pe lângă mine. Cu faptul că mă bucur chiar și în diminețile când știu că trebuie să merg la birou. Cu un program fix. Cu timp liber. Cu ocazia de a scrie texte în engleză. Și de a ține prima mea prezentare în fața unui public de 80 de persoane în engleză. Cu organizarea unei conferințe corporate. Cu vara în care am fost în cele mai multe concedii din toate cele 30 pe care le dețin pe persoană fizică. Din nou cu oameni foarte, dar foarte mișto pe lângă mine. Cu un sentiment de bine în fiecare zi. Sau aproape în fiecare zi. Cu lucruri noi învățate mereu. Cu mai multă intoleranță la prostie. Cu gustarea realității. Cu învățatul cu mâncare bună și sănătoasă. Cu voință și cu încrederea că pot face lucruri care inițial par imposibile, cum ar fi să știu cum să lucrez în două platforme total diferite în două săptămâni. Cu mulți kilometri zburați. Cu îndrăgostirea de Amsterdam. Cu tot felul de accesorii portocalii. Cu o bucurie imensă în suflet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s