Cum a reușit un pisoi amărât să îmi schimbe radical viața

Era sfârșit de septembrie, ora 23:00 și eu tocmai mă pregăteam să plec de la ai mei când mi-am dat seama că nu mai am țigări și nici bani cash în portofel. Am făcut repede o scanare de soluții în creier, pentru că Mega era închis, iar la magazinul din colț nu au POS (pentru că de ce ai avea POS în 2019 într-o țară membră UE), dar mai aveam eu 20 de lei cash acasă pe care îi primisem rest la un moment dat. Așadar, intru pe ușă, iau banii și fug la magazin.

Pe drum spre, aud o pisică mieunând. Iar sunt astea în călduri… of! De ce nu le prinde, frate, cineva să le castreze ca să înceteze sunetele astea? mă gândesc în gând și îmi continui periplul spre magazin. Iau țigările și merg înapoi spre casă, iar pe măsură ce mă apropii de blocul meu aud, din nou, mieunăturile și văd doi oameni aplecați sub o mașină.

-Ce se întâmplă? întreb eu.
-E un pui de pisică aici, sub mașină.
-Haideți că vă ajut să îl scoateți. Dacă pot…
-Și după aia poți să îl iei tu? Noi avem câine și sigur nu putem să îl luăm în casă.
-Ăăăăă… daaaaa… haideți că vedem… să îl scoatem mai întâi.
Și trei oameni stăteau în creierii nopții sub o mașină strigând Hai pis pis pis! Hai pisiiii! Hai pisooooi! Hai pisicăăăăă! Dar pisica nu vrea să iasă sub nici o formă de sub mașina aia, ci doar să miaune cât o țineau plămânii.

La un moment dat, o doamnă cu suflet mare a trecut pe lângă noi și ne-a dat o bucată de brânză ca să ademenim fiara cu mustăți. Am ieșit învingători, pentru că în momentul în care a ieșit de sub mașină, am apucat-o de sub lăbuțele din față și am dus-o acasă.

Ce căcat mă fac eu cu tine? Ah, știu! O sun pe Serena să îmi spună ce să fac!
Am sunat-o pe Serena în timp ce pisica stătea sub masa din bucătărie și mieuna a jale. I-am dat niște iaurt pe care îl mai aveam în casă, un pic de apă și după aia am dus-o în cameră ca să îi arăt noul ei palat. Pentru că deja mă decisesem că de acum încolo îmi voi împărți castelul cu ea. S-a suit pe canapea și s-a încolăcit pe un prosop, unde a adormit cu băluțe la gură. Eu mi-am făcut patul, am stins lumina și, exact când am închis ochii, am auzit un miaaaaaaaaaaau care părea că prevestește cea mai mare urgie care ar putea să se abată asupra României, adică președinția Gabrielei Firea. Am sperat că o să înceteze. N-a încetat. Am încercat să o închid în diverse camere. Nu a încetat. Am luat-o lângă mine în pat. Nu a încetat. La 6 dimineața a adormit și eu imediat după ea.

La 7 și un sfert m-am trezit să merg la birou, iar de la birou m-am dus cu pisica în brațe la veterinar, unde i-a dat cu spray pe blană ca să fie făr’ de paraziți și unde am mai aflat și că e băiat, că are 3 luni și că trebuie să îi dau un nume. Am plecat de acolo cu pisica în brațe și cu o litieră, nisip, castroane de apă și de mâncare și bobițe pline de vitamine. Dacă mă vedea cineva pe stradă putea să mă confunde ușor cu un boschetar care cerșește bani de Mona folosindu-se de un animal și de inocența lui.

Pentru că nu m-a oprit poliția pe stradă, am reușit să ajung cu toate acareturile și cu pisoi acasă, unde ne-am întins amândoi pe canapea, el speriat de ce i se întâmplă, eu de faptul că nu am avut în viața mea o pisică și nu știu cum să gestionez situația asta. A doua noapte am dormit amândoi în același pat, doar ca să mă asigur că nu mă mai chinuie și în noaptea aia, iar dimineață m-am trezit cu gheare pe față și cu limbi aspre pe ochi. Nu știu dacă ăla a fost momentul în care m-am îndrăgostit iremediabil și definitiv de sufletul ăsta, dar cert este că s-a întâmplat.

Ce vreau să vă spun, de fapt, este că el e Ferrari, acum are 10 luni și e rege pă Brăilița, cum e Abi rege pă România, diferența fiind că Ferrari e mult mai deștept. Și mult mai frumos. Ce mai vreau să vă spun este că faptul că am rămas fără țigări în noaptea aia de sfârșit de septembrie a fost unul din cele mai fericite evenimente din viața mea și a lui și că faptul că l-am luat din stradă mă face mai fericită decât dacă aș fi primit vreo felină de cea mai pură și fină rasă cadou. Așa că vă încurajez și pe voi să nu rămâneți indiferenți față de sufletele astea frumoase care sunt abandonate pe stradă și să le luați cu voi ca să vă facă viața frumoasă cu mieunături și torcături.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s