Duamna Firea, unu’ mai bou ca Bădulescu n-ați găsit, așa-i?

Dacă vă aduceți voi aminte, în anno domini 2016, odată cu fumul alb ieșit din tobele de eșapament și din fabrici și uzine, la Primăria Capitaliei s-a strigat „Habemus primarum”, iar duamna Firea a venit pă balcon să dea binecuvântarea Urbi et Orbi peste tot neamul bucureștilor. Mai mult orbi, că doar a reușit să se transfome din prompteristă în primăreasă mai repede decât a reușit Mihaela Rădulescu să se transforme, din cauza cu ajutorul operațiilor estetice, într-un Felix peste vreo 30 de ani. În fine, chiar dacă această introducere vă dă senzația că urmează un alt articol din categoria „Vivat Duamna!” în care îi mulțumesc duamnei pentru paragina pe care ea o conduce cu îndemânare și dedicare, ei bine, nu! Astăzi vreau să vă scriu despre subalternul dânsei și bărbatul de sub ea, care nu e Pandele, ci Aurelian Bădulescu.

Dar, Miriam! Cine căcat este Aurelian Bădulescu? mă întrebați. Ei bine, dragii mei, Aurelian Bădulescu este unul din viceprimarii Capitalei noastre, care datorită faptului că totul merge exemplar în orașul nostru, a decis că se poate trece la decorațiile lui și cum se poate decora mai frumos centrul orașului decât cu un bust al mareșalului Antonescu? Cuvintele lui, nu ale mele. În mod absolut firesc, Centrul de Monitorizare și Combatere a Antisemitsmului din România s-a sesizat și i-a trimis o adresă în limba engleză în care îi explica dobitocului că nu e OK să facă asta și că e și o faptă un pic pasibilă de pușcărie.

Dar pentru că dobitocul în speță, ca toți dobitocii din lume, insistă să fie și mai dobitoc a răspuns acestei adrese așa:

Drept pentru care am decis, la fel ca în cazul Oliviei Steer, că dacă toți scelerații pot umbla liberi pe străzi, pot și eu să le răspund fără să mă bage nimeni la Bălăceanca. Așa că mai jos i-am scris din inimă dobitocului, ca să înțeleagă și el câte ceva din ce se întâmplă în jurul lui:

Miriam Rosențvaig
Cetățean tot român, dar nu creștin ortodox (sâc!)
Stimate mă rog… să zicem domn doar ca să nu spună mama că sunt prost-crescută,
Nu știu cine și ce v-a făcut vice primar al Bucureștiului, dar este evident că sunteți străin de cum ar trebui să se comporte cineva cu funcția dumnevoastră și pe cale de consecință de orice umbră de rațiune sau bun simț.
Preocupările domniei voastre contravin oricărei umbre de respect față de istoria și traumele prin care un popor, în speță cel din care fac chiar și eu parte, poate trece și pe care le poate suferi.
Recomandarea mea este să vă întoarceți și dumneavoastră de unde ați venit, cel mai probabil dintr-un sat de pe lângă o comună unde bărbații încă își bat nevestele că e ciorba rece când vin acasă de la birt și nu numai să aveți grijă de morții neamului dumneavoastră, dar să vă și duceți înspre ei.
Într-adevăr, istoria unui neam este istoria acelui popor. Așa cum dacă îmi cumpăr portocale de la Mega, ele sunt portocalele lui Miriam.
Faptul că nu vreți să salutați cu deosebită considerație, așa cum e normal, cu toate că normal e un termen cu care nu păreți să interacționați foarte des, nu este altceva înafară de o altă dovadă de proastă creștere care dumneavoastră, ca avocat și, mai ales, ca vice primar, nu vă face deloc cinste. Cinste vă face doar Gigi Becalli când îi mai câștigați câte un proces. Așadar, ca să citez un mare maestru în ale cinematografiei (nu îi dau numele, că oricum nu știți. Sau, hai să încerc: de Puiu Călinescu ați auzit? Nu? Mă rog… laude mie că am încercat) Nici nu vă salut! Bună ziua!
În altă ordine de idei, sunt bucuroasă pentru dumneavoastră că încă nu v-ați dat seama că oamenii pot fi cetățeni ale unei țări fără a avea religia predominantă într-ânsa. Sunt bucuroasă, dragă domn, pentru că, așa cum spun cetățenii români creștin – ortdocși, fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăția cerurilor.
Și eu vă țin dumneavoastră pumnii, dar dacă ați putea să îi țineți dumneavoastră pe ai mei multă vreme ce bine ar fi! Oricum, o exprimare demnă de tot respectul aceasta. Elevată, coerentă, foarte bine amplasată în această adresă care frizează paranormalul. 10, domn’le! 10 ca Nadia. 10 la paralele pentru că sunteți absolut paralel cu tot ce înseamnă diplomația.
Eu, spre deosebire de domnia voastră, înțeleg mai multe limbi străine, pentru că așa mi se pare firesc. Să pot să călătoresc în orașe străine, total inferioare Bucureștiului, bineînțeles, și să știu să cer un pahar de apă și un loc de dormit. Dar vreau să vă rog, ca de acum încolo, când primiți scrisori în engleză, nu mai mergeți la birouri de traducere, că o să râdă doamnele alea de dumneavoastră de o să plesnească. Dați-mi mie un mail și pentru o sumă deloc modică le traduc eu. Eu, un musafir în țara dumneavoastră, unde v-ați autoproclamat un soi de rege, doar pentru că v-ați trezit chior, cu două-trei cunoștiințe oarbe. Dacă e prea profundă metafora, am vrut să spun că sunteți înconjurat de proști, dar măcar știți să scrieți. Nu cuvinte grele precum cunoștință, care nu se scrie cunosștinșă niciodată și sub nici o formă, dar știți cât de o listă de cumpărături.
La ultimul paragraf m-ați cam blocat, zău. Pentru că nu simt nici un fel de considerație, cu atât mai puțin una deosebită, și cu atât mai puțin o aleasă recunoștință față de dumneavoastră. V-aș zice eu ce simt, dar mi-e că mă citesc și copii de școală generală și nu vreau să spună mamele lor că îi învăț eu la prostii. Sau, cine știe? Poate vor vrea să îmi ridice un bust la universitate pentru asta.

2 thoughts on “Duamna Firea, unu’ mai bou ca Bădulescu n-ați găsit, așa-i?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s