Teroristul din Vitan lovește direct în somnul meu

Trebuie să vă fac o confesiune: de câteva luni trăiesc într-un mister demn de romanele lui Agatha Christie. Nici măcar detectivul Poirot nu ar putea să îmi rezolve acest mister, atât de adânc e. De câteva luni cineva stă deasupra mea și nu știu cine. Dacă până acum, de cele mai multe ori deasupra mea era câte un bărbat cu mari probleme emoționale acum, cu ajutorul terapiei am înțeles că ar trebui să nu mai încerc să vindec eu toți oropsiții, ci să îi las să se vindece singuri. Dar, de data asta vorbesc de bărbatul de la etajul de deasupra mea. Acest mândru posesor de televizor, sistem audio și chef de gălăgie oricând pe parcursul nopții pare că are ca singur scop în viață perturbatul somnului meu și cred că se hrănește exclusiv cu momentele alea în care mă trezește când abia adorm.

Ce mă frustrează cel mai tare este că aș fi preferat să fiu una din persoanele care nu pot dormi din cauză că vecinii fac sex. Pentru că măcar acolo știi că se termină la un moment dat, cel mai probabil în 3 minute punând la socoteală și dușul și scuzele de după. În cazul celor mai fericiți, pot fi în jur de 10, dar hai să recunoaștem că dacă vecinii sunt trecuți de 25 de ani, deranjul este scurt și se repetă cam o dată pe săptămână în ziua AIA în care pe ea nu o doare capul, la Capatos e cineva plictisitor, iar copilul e lăsat la părinții lui, că doar vor și ei să îl mai vadă pe ăla micu’.

Ca să înțelegeți mai bine, eu pe la 23:30 îmi întind trupul de zeiță pe pat. Mai citesc câteva pagini sau mă mai joc un pic pe telefon, apoi dau pisica afară în timp ce îi doresc o noapte frumoasă, sting lumina, închid ochii și aștept să îmi vină somnul. Abia în secunda în care simt că adorm se aude de sus Hahhahahahaa! și sunete de televizor înfundate. În secunda imediat următoare încep să explorez diferite posibilități precum bătutul în țeavă ca o bătrânică sinistră, chematul poliției ca aceeași bătrânică sinistră, urcat un etaj și bătut cu ură în ușă până deschide domnul și aruncat cu o ploaie de înjurături tot ca o bătrânică sinistră. În ultimă fază ajung și la o fantezie superbă cu mine turnând benzină la el în casă și aruncând un muc de țigară, apoi plecând cu mersul lui Will Smith din Bad Boys 1 în scena cu explozia. Pe cea cu țeava am încercat-o de câteva ori, asumându-mi rolul de vecină frustrată, pe restul le-am lăsat în pending.

În fine, pentru că încă nu vreau să ajung la gradul ăla de sinistroșenie în care chem poliția ca să reglementeze numărul de decibeli prezenți la domnul în casă, m-am decis să fiu originală și să îi las o scrisoare în cutia poștală, scrisoare pe care o puteți regăsi în rândurile de mai jos, iar imediat după, vă las și o poză cu ea, ca să nu credeți că mă dau mare pe internet că sunt eu creativă și mișto, dar fără finalizare. Dacă aveți sugestii mai mișto și mai creative de a-l potoli pe domnul din a mă teroriza noapte de noapte sau de a-l face să se mute din bloc, puteți să îmi lăsați un comentariu și, în limitele rezonabilului, promit să le pun în practică și să revin cu rezultatul.

Stimate domn (pentru că după hohotele de râs pe care le emiteai azi-noapte pot trage concluzia că ești domn),

În primul rând sper că aceste rânduri te găsesc bine și voios, nu obosit, cum mă găsesc pe mine, de altfel.
În al doilea rând aș vrea să te felicit pentru decizia de a-ți lua un TV (sau sistem audio) atât de puternic. Nimic nu se compară cu ascultatul muzicii sau uitatul la seriale la volum puternic în creierii nopții.
În al treilea rând, am observat și că ești un mare fan al bocănelilor. Numai bărbații adevărați bocăne, ceea ce îmi dă de înțeles că tu ești cel mai adevărat dintre bărbați pentru că începând cu 21:30 și terminând cu oricând pe parcursul nopții bocăni cu o ardoare și cu o determinare demne de toată invidia.
Nu în ultimul rând, aș vrea să îmi declar gelozia față de rezistența ta. Eu, ca o tristă, aș vrea să adorm undeva între 23:30 și 00:00, însă TU ești atât de binevoitor încât vrei să mă înveți că pot rezista (mult) mai mult prin mijloacele menționate de mai sus.
Aș vrea, totuși, să te rog să accepți acest eșec și să nu încerci să mă mai înveți sau convingi nimic. Sunt slabă, recunosc. Vreau să dorm măcar 7 ore pe noapte, recunosc. Însă, dacă vrei să insiști, te pot învăța, la rândul meu, lucruri precum: cum să trăiești cu bătutul în țeavă, ce să le spui polițiștilor când îți bat la ușă și te acuză de deranjarea liniștii publice sau cum să te trezești la 7 dimineața cu pumni și picioare în ușă.
Mulțumesc mult pentru sincerele intenții și nu uita că nu mereu trebuie să fii un bărbat adevărat. Uneori e bine să cedezi și să îi lași pe cei din jurul tău să doarmă.
Iourz truli,
vecina nedormită



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s