De ce e bine să mergi la terapie, mai ales când nu crezi că trebuie să mergi la terapie

Disclaimer: toate postările de pe blogul meu legate de tot ce include psihologia nu vor avea inserate glumițe și vor fi scrise cât pot de serios. Pentru postările în care îmi exersez amuzamentul, puteți intra la categoriile „vivat duamna!” sau „despre bracketzi”.

Da, știu. Oamenii sunt puternici și totul stă în noi ca să ne menținem pe linia de plutire și să nu ne pierdem mințile. Da, știu, Grijile sunt normale și fac parte din viețile noastre. Da, știu. E normal să pierdem nopți din când în când foindu-ne în pat pentru că ne gândim cum o să plătim următoarea rată la bancă, cum o să ne iasă analizele alea pe care trebuia să le facem acum 2 luni, dar le tot amânăm.

Da, știu. E normal să avem impresia că viața e de căcat și nedreaptă și e normal să credem că noi suntem de vină pentru toate eșecurile noastre, să ne considerăm inutili, să nu putem să vedem partea mișto a vieții și să nu putem să ne bucurăm de orice umbră de fericire întâlnim, pentru că, nu-i așa, după bine vine mereu rău așa că e mai bine să așteptăm mereu răul ca să ne demonstrăm că am avut dreptarte.

Da, știu toate astea sunt normale. Dar cum ar fi să nu fie? Cum ar fi să ne bucurăm de fiecare zi pe care o avem și cum ar fi să ne luăm grijile una câte una și în loc să le lăsăm să preia controlul asupra felului în care ne trăim viețile, am putea să le amânăm până când avem noi chef și timp să le găsim o rezolvare? Cum ar fi să avem zile frumoase și gânduri clare, care nu se bat între ele să fie primele care ies la suprafață? Cum ar fi să dormim în fiecare noapte așa cum fac copiii după ce se joacă până la epuizare, toate astea fără melatonină, valeriană, Persedon noapte, ceai de mușețel sau alte leacuri de pe suntdoctorultăudefamilie.ro.

Am auzit de foarte multe ori că numai nebunii merg la psiholog. Sau la psihiatru. Cu atât mai mult la ambele. Am crezut în tot timpul ăsta că așa cum te duci la ortoped când te doare piciorul de o săptămână așa te duci și la psiholog atunci când simți că viața ta poate fi mai frumoasă sau mai ușoară, dar că ai nevoie de un pic de ajutor ca să înțelegi ce cauți tu în viața ta.

Nu o să vă spun acum întreaga poveste a anxietății mele, ci într-un post din viitor. Însă vreau să vă spun că acum un an anxietatea mea și-a atins punctul culminant și nu a vrut să mai plece, indiferent cât încercam eu să mă calmez singură și indiferent câte bien dormir-uri băgam în mine în fiecare seară, încercând să obțin un somn liniștitor și care să dureze cel puțin 6 ore. Și reușeam, dar parcă aș fi vrut să pot să dorm și fără. Și nu îmi aduceți pe tavă căcatul ăla cu „viața de adult presupune greutăți și nu o să poți să dormi așa ca atunci când erai copil” pentru că de câteva luni îmi iese de minune, aproape fără excepție ( #proud).

Cert este că în momentul în care deja faptul că făceam crize de anxietate care mă țineau trează până la 3-4 dimineața, am considerat că deja nu se mai poate să pierd nopți gândindu-mă la toate nenorocirile care mi se pot întâmpla, la toate scenariile oribile pe care mi le poate rezerva viața și la toate atrocitățile existente pe pământ. Așa că ajutată de vedeta care este verișorul meu, și pe care îl puteți vedea bâtând toba frumos aici și auzi live în Expirat pe 16 aprilie (gata și reclama, băieți. Vă trimit factura pe e-mail, da? KTHXBYE), am întâlnit-o pe prețioasa mea terapeută, Miruna, care m-a făcut să înțeleg multe lucruri despre mine, despre viața mea, despre fricile mele și proveniența lor, despre ce vreau de la mine și cum pot să obțin lucrurile astea și care a fost mereu un sprijin pentru mine în tot procesul ăsta complicat, dar pe care îl câștig cam de fiecare dată.

Nu o să spun niciodată că totul a fost incredibil de ușor și că brusc viața mea a devenit brăzdată de curcubee și de unicorni sau că găsesc trifoi cu patru foi de fiecare dată când ies din casă după ce m-am trezit zâmbind. Dar faptul că știu cum să gestionez senzația de frică pe care o am în anumite situații și toate căcaturile pe care partea anxioasă a creierului meu le produce, îmi face viața excelentă și una de care mă bucur cu toată pofta cu fiecare ocazie pe care o am.

Noi, ca neam, nu prea înțelegem care e treaba cu psihologia și cum funcționează creierul. Noi credem că ne stăpânim gândurile și că dacă există momente în care nu putem să facem asta, aia e, trebuie să ne obișnuim cu situația dată și să ne continuăm existența, așa cum e ea, fără să fie nevoie să facem ceva în privința asta. Și oricum, de ce dracu’ să schimbăm ceva, pentru că schimbarea înseamnă „nou” și ce e nou pare destul de înfricosător. Și poate nici nu o să ne mai placă de noi înșine (nu că acum am simți o dragoste nețărmurită, dar cine știe cât de rău putem să ajungem?) și poate o să ne dăm seama că nu numai cei din jurul nostru sunt de căcat, dar poate și noi avem unele disfuncționalități care îi deranjează pe ceilalți. Oribil, nu-i așa?

Cred cu tărie că oricine ar trebui să treacă măcar o dată sau de două ori pe la un terapeut. Doar ca să povestească și să primească și confirmarea oficială că viața lui e la fel de minunată precum o vede el/ea și că nimic nu e în neregulă. Sau să afle că, de fapt, se poate și mai bine și trebuie să depună un minim efort ca să ajungă acolo. Cred cu tărie că orice om trebuie să găsească un terapeut cu care se potrivește, nu să meargă la cel pe care l-a găsit pe vreaupsihologbun.ro și să se ducă în cabinetul lui timp de ani de zile, chiar dacă nu observă nici o îmbunătățire. Și mai cred cu tărie că ar trebui ca fiecare om să învețe mai multe despre el, despre cei din jurul său, despre de ce oamenii reacționează diferit la stimulii pe care îi aduce viața, că sănătatea mentală e la fel de importantă ca cea fizică și că problemele pe care le întâmpină creierul nostru nu sunt de aceeași natură pentru toată lumea: unii anxioși nu sunt depresivi, unii depresivi nu sunt anxioși și foarte puțini oameni dintre cei care merg la psiholog merită să fie internați la Bălăceanca.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s