aloooo! Nu mai credeți căcaturi despre anxioși, vă rog eu!

După atâtea posturi despre duamna Firea mi-am dat seama că descrierea blogului meu este „viața văzută prin ochii bracketzilor, ai anxietății și ai unei dudui simpatice foc. Despre duduia simpatică foc o să vă scriu un pic mai încolo, când am de gând să fac public un exercițiu pe care m-a rugat terapeuta mea absolut grozavă, intitulat „100 de lucruri care îmi plac la mine”, exercițiu pe care vă propun să îl faceți oricând simțiți nevoia să vă aduceți aminte cât de valoroși sunteți, de fapt. Și de bracketzi am tot vorbit la începuturile blogului, însă mi se pare că am scris prea puțin despre anxietate, mai ales dat fiind faptul că văd din ce în ce mai mulți anxioși în jurul meu care nu știu că sunt anxioși sau care cred că e natural să fie așa și să lase gândurile să îi dărâme. Nu e natural. Sau, mă rog, e natural pentru anxioși.

Am auzit atâtea căcaturi de la atâția oameni care simt nevoia să își dea cu presupusul atunci când aud că cineva suferă de anxietate, încât mi se pare că e datoria mea de anxios să încerc să fac un pic de lumină în conul ăsta de umbră pe care societatea noastră are talentul să îl plaseze asupra anxietății.

1. Ce înseamnă să fii bolnav mintal? 

Mi se pare că atunci când auzi despre cineva că e bolnav mintal înseamnă că e clar că și-a pierdut definitiv și irevocabil mințile și umblă dezbrăcat pe stradă, urlă la șoferi, vorbește cu morții sau trebuie internat direct la Bălăceanca. Dar haideți să o luăm metodic: atunci când ai prins un virus care te pune să stai în pat, să bolești și să te ungi cu carmol ca să mai scadă febra toată lumea vrea ba să îți aducă o supă de pui, ba să îți ia niște paracetamol, ba să îți mai spună câte un leac băbesc de care a auzit de la bunica lui vraci de la țară. Dar, când spui că suferi de anxietate, brusc toată lumea îți spune că nu ai nevoie de medicamente, terapie sau orice altceva. Că tu ești puternic și că trebuie să treci singur peste asta. Că dacă te iau grijile trebuie să te gândești la altceva și aia e. Că dacă nu poți să dormi noaptea din cauză că îți faci griji și scenarii oripilante, atunci trebuie să te forțezi să te adormi. Totul trebuie să faci singur singurel, pentru că e inadmisibil să faci terapie, că doar nebunii fac terapie. Din punctul meu de vedere, numai nebunii nu fac terapie, dar mă rog. Cumva orice alt organ înafară de creier e OK să fie bolnav, ba chiar demn de milă. Creierul trebuie să fie mereu în regulă și singur să te vindeci. Super sănătos, evident.

2. Vai, Miriam, tu? Anxioasă? Dar ești atât de veselă și de dornică de ieșit în societate.

Da, vă mulțumesc. Știam și eu că nu sunt depresivă. Am zis că sunt anxioasă.
Ah, stai? Nu e același lucru? Cum nu? Că anxietatea și depresia merg mână în mână.
Nu e DELOC același lucru. De exemplu, mie mi-e frică să nu ajung depresivă la un moment dat, asta pentru că depresia e tot o boală și eu sunt ipohondră. Care e tot o formă a anxietății. Singurul motiv pentru care nu fac atacuri de panică din cauza asta este că am învățat cum să îmi gestionez anxietatea. Cu ajutorul terapeutei mele minunate, din nou. Nu singură. Singură nu aș fi putut niciodată să ajung în punctul în care sunt acum. V-am spus că anxietatea este frică irațională și crearea unor scenarii absolut apocaliptice care te sperie și te consumă pe interior. Poți oricând să zâmbești, poți oricând să fii mai mult decât vesel, poți oricând să faci față unor situații sociale(asta dacă nu ai anxietate socială) și poți oricând să dansezi o noapte întreagă.  Anxioșii nu sunt triști. Sunt doar fricoși și au nevoie de validare și de reconfirmarea valorii lor. Multă lume spune că anxioșii au tendința să devina needy. Se prea poate, dar dacă iubești un om, nu te costă absolut nimic să îi spui asta.

3. Vai, Miriam, dar nu arăți bine. Ești OK?

Nu, nu sunt OK. Am dormit 2 ore azi noapte pentru că mi-am făcut tot felul de scenarii în cap și mă speria până și sunetul mașinilor care treceau pe stradă. Am stat în bucătărie, am fumat un pachet de țigări, gândindu-mă cum pleacă oamenii de lângă mine, cum am o boală din care o să mor subit fără să știu și cum o să rămân singură toată viața. Asta se întâmpla astă toamnă. Până când am învățat să nu îmi iau în serios toate gândurile și să îmi fac scenarii alternative la orice căcat de genul ăsta îmi vine în cap. Dar încercați să nu îi spuneți unui anxios că nu arată OK, pentru că asta nu o să facă decât să îi alimenteze alte gânduri și alte griji absolut inutile. Lăsați-l în pace, că o să se odihnească și o să revină în forță. Promit.

4. Păi, bine, Miriam. Și cum faci să te vindeci?

Simplu. Nu mă vindec. Pentru că vindecarea anxietății ar însemna eliminarea fricii din creier. Și nu vrem să ajungem psihopați. Anxietatea pur și simplu trebuie îmbrățișată și să înveți tot felul de tehnici mișto prin care să o gestionezi. E un drum tare plăcut și vezi progrese de la lună la lună, până când ajungi în punctul în care cred că sunt eu acum: când te panichezi că nu te panichezi. Când anxietatea își aduce aminte de ultima frică pe care ai avut-o și și-o tot încearcă cu ea, dar se lovește de un zid. Și după aia își aduce aminte de alte frici pe care le-ai avut și încearcă și cu alea. Și se lovește de același zid al indiferenței, al unei soluții sau al unui refuz al creierului să se gândească la asta. Și faptul că îți dispare panica e cel mai ciudat lucru care se poate întâmpla unui anxios. Pentru că te trezești că ești o persoană nouă, pe care abia ai cunoscut-o și habar nu ai ce să faci cu ea. Și trebuie să înveți încet-încet cum să gestionezi situația. Sunt convinsă că o să învăț și sunt convinsă că de aici încolo merge totul mult mai bine. Dar asta doar pentru că am decis să fac ceva în privința asta.

Așadar, dragilor, vă rog să nu mai judecați anxioșii greșit. Și vă rog să mergeți la terapie, pentru că vă promit că sunt cei mai bine investiți.

P.S. Toate posturile despre anxietate vor fi fără glumițe și miștouri presărate pentru că mi se pare că „anxiety explained” poate fi făcută în glumă, dar prefer să nu. Dacă vă place umorul meu, vă recomand celelalte două categorii prezente pe blogul meu frumos.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s