Module fosforescente sau cum îți dai seama când copilul din tine supraviețuiește

Ș-a fost octombrie și mi-am montat bracketzii minunați, ș-a venit și mai, când am fost la dragul de Vlad să vadă ce mai fac incisivii mei. Vreau să vă spun că incisivii mei sunt tare simpatici, mai ales când se apropie și se iubesc forevăr and evăr, dar pot fi și extrem de antipatici când se despart și nu mai vorbesc, iar cel din dreapta vrea să se îmbrățișeze și să se pupe cu limba cu caninul care nu vrea să se miște din loc.

Cert este că am decis că suport orice durere de dinți, la orice intensitate, doar să îmi văd dinții apropiați și să nu mai am găuri cât alea din asfalt (sărumânușițele, duamna Firea!) între dinți și ca să nu mai arăt de parcă un dentist începător a făcut experimente pe mine. Ah, stai… parcă s-a întâmplat asta la un moment dat! În fine, i-am spus lui Vlad să îmi pună arc spiralat, catenă, să îmi monteze elastice de praștie în gură, orice doar ca să îmi fac dinții să se iubească la loc și să pot să mă uit în oglindă fără să îmi văd amigdalele printre incisivi.

M-am așezat pe scaun și am întrebat cu voce tremurândă și teamă în suflet, gândindu-mă la cât de mult am fumat în ultimul timp și cât tartru s-a adunat, probabil, de la ultima vizită încoace: „E nevoie de airflow?”. Acum, nu mă înțelegeți greșit, dinții arată absolut spectaculos după airflow. Sunt albi, curați și frumoși, însă, din cauza presiunii aplicate pe gingiile mele sensibile, ustură ca dracu’ uneori și atunci, când nu e nevoie de el, nu pot decât ca să mă bucur. „Doar dacă vrei tu neapărat, dar eu te-aș mai lăsa” mi-a răspuns Vlad, aducând buburuze și păsărele care cântă în cor Oda bucuriei în sufletul meu. Apoi, s-a apucat săracul, să meșterească la dinții mei, să pună catena pe toți dinții de sus și un arc spiralat între molari și canin, ca să îl facă dracu’ să se miște din loc.

Exact când mai rămăsese un singur modul de pus peste arcul de jos, îmi zice „Ah, stai! Nu voiai și tu fosforescente?”. „Ba da, ba da!” îi zic eu entuziasmată. Îmi părea rău că uitasem să îi zic încă de la început, dar eram ocupată să mă bucur de lipsa airflowului. Și în timp ce mi le punea, mi-a zis „Eu nu înțeleg ce vă place vouă la modulele astea”. Și ce îmi place mie la modulele astea e că mă lasă să păstrez aparența de om matur, responsabil și cu picioarele pe pământ pe timp de zi, iar când vine întunericul să sperii vreo doi – trei trecători când zâmbesc. De aia mi le-am pus. Ca să mai las și copilul din mine să mai iasă la suprafață și să ia o gură de aer din când în când.

Acum, dacă aveți și anume brecheți mișto ca ai mei sau chiar și mai mișto, că doar sunt ai voștri, vă spun că dacă vreți și voi module fosforescente, puneți-vă liniștiți. Nu e nici o diferență între modulele astea și celelalte, sunt la fel de moi și la fel de elastice și vă țin la fel de bine arcul lipit de bracketzi. Nu au nici un gust deosebit și nu emană nici o substanță toxică, așa că Olivia Steer nu poate să emită postulate despre ei. Sau, mă rog, poate, că la ea dinții oricum se îndreaptă cu extract de urzică și ceai de sunătoare.

Mă bate un gând că dacă tot vine vara să încep să îmi pun module colorate. Mai vedem până în iunie.

P.S. Bravo, Moriann că ți-ai făcut curaj să intri în acest grup select al purtătorilor de brecheți. Sunt convinsă că băieții de la Creative Dental o să facă treabă super mișto!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s