M-am lăsat de fumat dubios de simplu

Dacă mă urmăriți pe instagram, probabil că ați văzut că ieri mi-am luat-o nițel Brăila și am făcut o serie de storyuri în care povesteam, în stilul propriu și caracteristic, cum a fost și este pentru mine tot procesul ăsta de a mă lăsa de fumat. În caz că nu mi-ați dat follow pe instagram, eu o să vă scriu mai jos cam tot ce am zis în vlogul meu super low budget, și voi o să îmi dați like pe facebook și follow pe instagram, la bracketzii_lui_miriam, ca să ajung și eu vedetă faimoasă și să fac live-uri pe facebook în care nu spun nimic și mă mângâi pe păr în timp ce sunt la Bambu, fată.

Dar, Miriam! Spune-ne de cât timp fumai și cum te-ai apucat!

Fumez de la 14 ani și jumătate. Adică o jumătate din viața mea de până  acum am fost fumătoare. M-am apucat pentru că prietenul meu de la vremea respectivă mi-a zis că așa e cool și mișto și că doar fraierii nu fumează. După ce ajunsesem să fumez câte un pachet pe zi, spuneam că fumez pentru că sunt foarte stresată. La 15 ani. Stresată, da?

 

Dar, Miriam! Spune-ne cum te-ai decis să te lași!

Era 3 ianuarie 2018 seara și tocmai suferisem un episod de anxietate. Cred că sufăr de o anxietate combinată cu ipohondrie, ambele în forme suficient de incipiente, dar pe care vreau să mă apuc să le tratez în viitorul apropiat pentru că până când o viață amară și un trai nefericit? Așa, suferisem un episod de anxietate pentru că aflasem rezultatul unor analize, care ieșise un pic diferit față de cum îmi doream eu. Și atunci s-a efectuat declick-ul. Fumam ca nebuna țigară de la țigară și google-uiam tot felul de căcaturi, până când am dat de un articol în care era menționat faptul că fumatul e rău și nasol. Evident că nu era primul articol pe care îl citeam care spunea asta. Căcat, cred că nu e om pe lumea asta, fumător sau nefumător care să nu spună că fumatul e nociv. Am trecut repede peste fragmentul acela, până când, am fost lovită de străfulgerare: „Dar oare fumatul nu cumva chiar e foarte nasol?”. Și tot eu mi-am răspuns „Ba da!”. Ăla a fost momentul în care m-am decis să mă las de fumat. Și era după ce tocmai stinsesem țigara, așa că atâta timp cât fumam, nu știam că aia va fi ultima țigară pe care o voi fuma. Cred că și asta m-a ajutat. Ăla a fost momentul în care mi-am dat seama că zilnic dau bani ca să pot să îmi bag în plămâni substanțe nocive care nici măcar nu îmi schimbă starea sau îmi întunecă judecata, așa cum o fac drogurile. Sau unele din ele. Și mi-am zis „hei, Miriam! Ce căcat nu înțelegi? Trebuie să te lași de fumat!”. Și aia am făcut.

Dar, Miriam! Spune-ne cum te simți acum!

Am citit multe articole și am vreo două aplicații care îmi exprimă avantajele lăsatului de fumat și toate mi-au promis câte în lună și în stele. Nu toate sunt adevărate sau, mă rog, nu toate se aplică în cazul meu. Da, mi se pare că tenul  meu nu mai e atât de iritat și că nu mai arăt de parcă n-am dormit de 48 de ore când nu mă machiez. Da, mi se pare că am mai multă energie și respir mai ușor atunci când îmi fac cei 8 mii de pași zilnici. Și da, mi se pare că psihic sunt mai bine, pentru că țin minte că numai gândul că îmi voi aprinde o țigară, mai ales în timpul dimineții, îmi provoca un nod în stomac și un episod scurt și ușor de anxietate. Acum nu mai am episoadele astea, însă chiar și acum dacă mă gândesc la mine aprinzându-mi o țigară simt nodul în stomac. L-am simțit chiar și când am scris fraza de mai sus. Trebuie să mă duc să mă caut la cap neapărat. Nu mi se pare că sunt un alt om, nu mi se pare că am fost mai irascibilă decât de obicei în primele zile fără țigări și nici nu am murit nici un moment de poftă de țigară. Am avut câteva momente în care mă gândeam că ar intra binidităt o țigară, dar îmi ziceam în gând că nu mă duc nicăieri și luam o gură de apă. Mereu când voiam să fumez luam o gură de apă. Niciodată chipsuri sau alte cronțonele. Poate de aia nici nu m-am îngrășat deloc până acum. Pe lângă asta, mi-am inventat un nou hașteg: dinbaniidețigări pe care îl pun mereu când îmi cumpăr ceva nou, din cei 300 de lei pe care îi pun deoparte la fiecare salariu, așa cum făceam și până în ianuarie, doar că îi separam pentru țigări.

Dar, Miriam! Ai vreo recomandare pentru noi, cei care fumăm și am vrea să ne lăsăm?

În primul rând cred că dacă ești fumător și nu ai nici un fel de „second thought” în ceea ce privește asta, nu ar trebui să te lași. Nu de alta, dar nu cred că o să reușești din moment ce nu ai nici un fel de motivație pentru a face asta. În schimb, dacă ți se pare că ai putea să fii mai sănătos dacă te-ai lăsa de fumat sau chiar și dacă ți se pare că ai vrea să faci altceva cu banii ăia, atunci ar trebui să încerci să te lași. În primul rând, gândește-te la motivul ăsta, augmentează-l cât poți tu de mult și încearcă să ți-l însușești și asumi. Ăla e motivul tău și trebuie să lucrați împreună având același scop. Nu cred în alte tactici, în vapare, în IQOS sau orice altă imitație de țigară. Aia nu înseamnă că te-ai lăsat, ci că ai găsit o altfel de țigară și e doar o chestiune de timp până când o să îți iei următorul pachet. Nu cred în ideea de a rări țigările sau de a lăsa țigările brusc, fără nici un motiv pe care să ți-l asumi. Dacă te lași pentru că ți-au zis alții că țigările nu e ele sănătoase, însă tu nu ești foarte convins că îți afectează sănătatea, atunci nu încerca. O să reușești doar să te frustrezi inutil și să mori de poftă întruna întruna. Caută-ți motivația și ascult-o de câte ori ai nevoie.

Dar, Miriam! Ești sigură că nu o să te reapuci?

Am auzit de tot felul de oameni care s-au lăsat pentru un timp mult mai îndelungat de cât am eu la activ acum. Citisem un articol al cuiva care s-a lăsat cinci ani și după aia s-a reapucat. Eu, în acest moment, am o lună și o zi. Știu că poate nu vă pare mult, dar pentru cineva care a fumat 14 ani aproape zi de zi, credeți-mă că e un motiv de uimire. Nu știu dacă o să mă reapuc sau nu, știu doar că nu îmi doresc sub nici o formă să o fac și nu găsesc altă circumstanță în care aș face-o înafară de o ieșire în club, pentru că eu atunci fumam cel mai și cel mai mult. Puteam să fac niște furnale geloase fără să mă chinui prea tare, așadar aia o să fie proba de foc: următoarea dată când voi ieși la vreo petrekere.

Dar, Miriam! Mai vrei să ne spui ceva înainte să închei?

Aș cam vrea, da! Voiam să vă spun că nici când fumam nu mi se părea că e o chestie extraordinară și că cine nu fumează nu e cool. Aveam prieteni nefumători care veneau cu mine la țigară așa cum eu ies acum cu prietenii mei fumători la țigară. Nu mi se pare că lumea trebuie împărțită între fumători și nefumători și cei doi să se războiască în permanență, ci mi se pare că fumatul este o nevoie fizică ce trebuie satisfăcută, însă nefumătorii nu trebuie să respire fumul lor pentru a își putea păstra prietenii fumători atâta timp cât nu își doresc asta. Și mai voiam să vă spun că mi-am luat Superstaruri #dinabniidețigări!

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s