Cum ne purtăm cu brecheții de sărbători?

În primul rând, mi se pare onest să vă anunț încă de la început că sărbătorile mele nu sunt la fel ca ale majorității cetățenilor din țara asta. Țin minte că atunci când eram foarte mică spre mică făceam obsesiv un inventar al lucrurilor care mă diferențiază de prietenele mele. „Că stau la casă, că sunt evreică, că am sobe, nu calorifer, că am curte și că sunt creață” îmi repetam eu din când în când în ordinea asta, așa cum își repeta Aria din GoT lista de oameni pe care vrea să îi vadă morți, preferabil de mâna ei. Nu știu exact de ce și cum s-a declanșat nevoia asta de a fi diferită, încă de când eram micuță, însă, uitându-mă înapoi, nu pot să zic că mi-a stricat. Sau, cel puțin, nu în totalitate.

Acum, revenind la sărbători și bracketsi, pe 12 decembrie începe sărbătoarea mea preferată din tăt-tăt calendarul evreiesc și anume Hanukkah. Nu o să vă explic despre ce e vorba într-ânsa, pentru că sunt convinsă că știți să folosiți google-ul în momentul în care vă interesează ceva anume, dar vreau să vă spun că așa ca oricare sărbătoare care se respectă și se îmbracă în treningul ei bun, are câteva mâncăruri tradiționale care dăunează mai mult sau mai puțin bracketsilor mei ceramiștoși.

Latkes sunt un fel de prăjitură de cartofi prăjită în cantități industriale de ulei. Adică mai mult ulei decât folosește Dorian Popa la ședințele foto. Problema cu ele e că pot ajunge să fie suficient de crocante încât să îmi deranjeze vreo doi-trei bracketsi, mai ales cei de pe incisivi. O să încerc să le tai în bucățele cât mai mici, să le mestec încet-încet și promit să revin cu impresii după experiment.

Gogoși. Multe și de toate felurile. Cu toate umpluturile, în toate formele, cu zahăr vanilat sau fără, le găsiți prin tot JCC-ul în toate cele 8 zile de Hanukkah. Știu că asta sună a reclamă la JCC. Nu e. E reclamă la gogoși, acest guilty pleasure al meu cu care îmi umplu toate cheat day-urile. Cu siguranță gogoșile nu dăunează în nici un fel bracketsilor, pentru că sunt moi, pufoase și delicioase, dar dăunează măsurii de la fuste sau pantaloni, drept pentru care trebuie mâncate cu mare mare grijă și atenție.

Orice conține sau a avut contact cu orice fel de ulei. Pentru că povestea de Hanukkah e, în mare parte, despre o minune legată de ulei (știu că sună ciudat, dar citiți povestea, serios) se obișnuiește să se facă abuz de ulei. Și de Dicarbocalm și Triferment, implicit. Din ce am citit pe interneți, uleiul nu afectează în vreun fel sau altul bracketsii sau oricare alt component al aparatului, însă ficatului înclin să cred că da, așa că nici Hanukkah asta nu poate fi abuzată chiar la maxim, dragilor.

Acum, știu că eu par pricepută la toate. Și chiar sunt, nu zic nu. Doar că am mici lipsuri. Spre exemplu, la gătit mă pricep puțin spre deloc, dar curat știu să fac și încă bine, așa că tot sunt bună de luat de nevastă. Eventual, ne angajăm o bucătăreasă și o ducem bine mersi restul vieții. Însă, mereu în luna asta, care mă deprima înfiorător, pentru că vine tot frigul din lume brusc și când nici nu te-ai dezmeticit bine după toamnă și pentru că peste tot e lume care se frăsuie după cadouri care să demonstreze o dragoste falsă și impusă de normele societății actuale, stau și mă gândesc la bietele gospodine care stau să gătească toate lucrurile alea de pus pe masă în seara de 24 și în ziua de 25. Și pentru ce? Că oricum nu se mănâncă nici jumătate din ele. Pentru că nepoții stau pe facebook în timp ce bagă plictisiți niște zacuscă în gură, „oamenii mari” stau și discută politică și proteste în timp ce mănâncă doi caltaboși, iar bietele bunici stau și se uită cu milă la cozonacii care vor rămâne să dăinuiască în casa lor multă vreme de acum încolo.

Referitor la ce aveți voie să mâncați dacă sunteți purtători de bracketsi în perioada Crăciunui, v-aș zice că puteți mânca orice. Serios. Nu cred că e ceva pe masa aia cu zece feluri de platouri și platouașe care ar putea să vă dăuneze bracketsilor. Însă cred că ce ar trebui să faceți, este să lăsați măcar pentru câteva zile grijile aduse de aparatul dentar sau de orice altceva și să vă bucurați de tot ce presupun sărbătorile astea, chiar dacă sunt în luna asta oribil de posomărâtă.

Eu de Hanukkah mereu mă văd cu prietenii mei și aprindem lumânările împreună, cel puțin în primele două seri. Și mereu de Hanukkah mă gândesc cât de simpatică e metamorfoza asta, a întregului oraș, de la gri la supra luminat și cum se poate reflecta asta în comportamentul oamenilor.

Să aveți o iarnă frumoasă și cât mai lipsită de autorități surprinse că ninge iarna!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s