Cum mi s-a schimbat viața de când port aparat dentar sau „citește aici cum poți să îți schimbi chiar tu viața! Nu vei putea crede cât de simplu e!”

Intro: Mă gândesc serios că peste câteva articole o să pot să scriu articole pentru Libertatea, Click și Cancan la cât de bine am început să mă pricep la scris titluri alternative pentru articolele mele.

M-am apucat de curând să citesc o carte despre o adolescentă care se sinucide și lasă în urma ei 7 casete audio pe care se află poveștile a 13 persoane care au determinat-o să facă asta și în care ea explică foarte clar care sunt acțiunile persoanelor respective care au dus la asta. M-am apucat de ea pentru că citisem o recenzie care spunea că această carte te face să înțelegi mai bine adolescenții și felul în care funcționează ei și m-am gândit că dacă tot lucrez destul de des cu adolescenți, n-ar fi rău să îi dau o șansă. Ideea din spatele cărții e că orice gest sau vorbă pe care îl faci sau spui ție ți se poate la fel de dăunătoare ca un filmuleț cu pisici care se joacă pe care îl găsești share-uit de un moșuleț pe care nici tu nu știi de ce îl ai în lista de prieteni virtuali, însă pentru altcineva poate fi momentul în care viața lui sau ei ia cu totul și cu totul altă turnură. Și mi se pare că momentul în care te decizi să fii purtător de aparat dentar poate fi unul din momentele astea, pentru că te gândești că o să arăți nasol, că o să râdă lumea de tine, că nu o să îți mai placă de tine când te uiți în oglindă sau că iubitul sau iubita o să te părăsească așa cum își părăsește Ruby demnitatea de fiecare dată când cântă live.

Dar ghici ce? Viața nu se schimbă decât foarte puțin și superficial în momentul în care îți apar bracketsii pe dinți. Sau, mă rog, pe dințișori, cum am observat că trebuie să vorbești când vrei să scrii ceva legat de stomatologie. Nu mă întrebați de unde a apărut preferința asta pentru diminutive în mediul online, că nu știu. Tot ce știu e că trebuie să dispară până nu ia amploare, pentru că o astfel de exprimare e o mizerie oribilă și nu denotă decât un vocabular limitat de mămici frustrate că nu își spală copilul DINȚIȘORII, în nici un caz profesionalism. Și asta vine din partea unei femei care s-a lăsat de jurnalism ca să facă relații publice, nu din partea unui pacient sau client. Pentru mai multe tips&tricks, scrieți-mi un comentariu și negociem în privat prețul. Tai factură. Rog seriozitate.

Referitor la cum se schimbă viața după montarea aparatului dentar, e simplu. Nu se schimbă. Cred că ce se schimbă sunt ritualurile și tabieturile pe care le dezvoltăm singuri, dar asta e doar dovada faptului că tot singuri ni le și putem schimba. Sunt foarte puține lucruri care simt, cu adevărat, că s-au schimbat în viața mea de acum față de cea de acum aproape două săptămâni.

În primul rând timpul pe care îl petrec spălându-mă pe dinți s-a dublat. Sau triplat. Ca buzele bambooistelor de la o săptămână la alta. Pentru că mai întâi mă spăl normal, cum mă spălam înainte, după care mă concentrez pe spălatul bracketsilor, după care iau periuța interdentară ca să spăl părțile dinților în care nu am ajuns cu periuța normală și ca să îmi fac singură răni în gingii, ca proasta. Poate e un obicei dobândit de la doamna stomatolog care îmi înfigea fâșiuțe în gingii pe care nu îl conștientizez. După care iau apa de gură și îngân refrenul de la melodia mea preferată de la momentul respectiv în timp ce mă clătesc. Și uite așa trec 15 minute când eu, de fapt, am impresia că au trecut maxim 3 și după aia mă grăbesc să răstorn dulapul ca să găsesc cu ce să mă îmbrac sau ajung în pat și zic „hai, frate! Serios? Dar abia m-am dus în baie. Când s-a făcut 1 noaptea?”

În al doilea rând s-a schimbat felul în care vorbesc, dar îți dai seama doar dacă ești foarte foarte atent la cum pronunț anumite litere și la cum îmi mișc buzele când vorbesc. Oricum, cred că asta e ceva temporar, până îmi dau seama eu exact cum trebuie să deschid gura când vorbesc. Și tu la fel, Daniela Crudu! Fă la fel ca mine și învață cum să deschizi gura. Când vorbești, evident.

Evident, s-a schimbat și meniul zilnic și timpul pe care îl petrec la o masă. Dacă până acum, cina mea era alcătuită din alimentele super sănătoase din categoria „orice pot să iau de la fast-food-ul de pe Mântuleasa sau de la magazinul din colț”, acum pot să mă rezum doar la perluțe de brânză sau tot felul de piureuri de fructe, mai ales dacă e una din zilele de după control și mă dor dinții. Nu spun că dacă îți pui aparat dentar o să mori de inaniție sau o să poți să mănânci doar supă cu paiul, spun doar că trebuie să te gândești un pic mai mult la ce să mănânci înainte să faci shopping compulsiv de mâncare.

Alt lucru care s-a mai schimbat este că am căpătat o oarecare teamă de a mușca din orice aliment indiferent de cât de moale e, dar asta nu mi s-a întâmplat la primul aparat așa că nu am nici o explicație rațională pentru teama asta. Știu perfect că dacă e ceva moale, pot să mușc din el fără nici un fel de problemă, însă evit în orice situație să o fac. Pâinea o rup în bucățele, carnea o tai în bucățele cât pot de mici și cașcavalul îl tai cubulețe. Sunt o mică gospodină al alimentelor frugale, taman bună de dus la Chefi la cuțite varianta pentru copii până în 4 ani. Aș rupe acolo, credeți-mă!

Zâmbesc diferit. Asta cu siguranță,  pentru că o fac conștient. Pentru că acum, când zâmbesc îmi arăt dinții de la un capăt la altul fără să mă străbată nici un fel de dorință de a mă abține de la asta, pe când înainte să îmi pun aparat dentar mă chinuiam să zâmbesc cu gura închisă pentru că nu îmi plăceau deloc spațiile pe care le aveam între dinți. Spațiile alea le am și acum, evident, dar diferența este că știu că acum am făcut cel mai important pas pentru a le face să dispară( și să ducă dracului o dată) și vreau să vadă asta toată lumea. Vreau ca lumea să mă vadă zâmbind și râzând pentru că poate, la un moment dat, cineva care încă are dubii în privința aparatului dentar o să mă vadă fericită și lipsită de complexe cauzate de ceramica de pe DINȚIȘORII mei  și o să decidă că a venit momentul să își ia propriul său set de bracketsi. E exact opusul sentimentelor protagonistei din cartea pe care o citesc: oamenii din jurul ei au făcut niște lucruri insignifiante pentru ei, dar colosale pentru ea care au condus-o la sinucidere. Eu vreau să râd și să zâmbesc cu bracketsii la vedere, care e un lucru mic și extrem de plăcut pentru mine și poate așa o să îi fac un bine cuiva cu multe semne de întrebare.

Cert este că viața mea cu aparat dentar e foarte similară cu cea fără aparat dentar. Doar că acum sunt eu mult mai mulțumită de mine pentru că simt că îmi fac un bine pe care îl amân de foarte mult timp.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s